Hepatita D apare doar în prezenţa virusului hepatitei B, hepa-tita E se transmite asemănător cu hepa-tita A, iar hepatitele F şi G sunt încă un mister pentru oamenii de ştiinţă.
Statisticile arată că 90% dintre români fac hepatita A pe parcursul vieţii, iar 10% sunt infectaţi cu viruşi hepatitici de tip B sau C. Mai puţin studiate, hepatitele D şi E au totuşi caracteristici care le aseamănă cu tipurile A, B sau C, atât în ceea ce priveşte modul de transmitere, cât şi simptomele, susţine Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice din România.
Hepatita D („hepatita delta“)
Este o boală hepatică infecţioasă produsă de virusul hepatitei D, care se poate înmulţi doar în prezenţa virusului hepatitei virale B.
Virusul hepatitei D se transmite prin contact cu sânge şi fluide corporale (spermă, secreţii vaginale, salivă) infectate. Infecţia poate apărea în acelaşi timp cu hepatita B sau la persoane care sunt deja infectate cu virusul hepatitei B.
Pacienţii cu hepatita B, care au şi hepatită D, prezintă un risc mai mare de a dezvolta hepatita fulminantă, hepatite cronice în forme mai severe şi ciroză, decât cei care au doar hepatită B.
Prevenirea se face prin vaccinare împotriva virusului B, în absenţa căruia virusul D nu se poate dezvolta.
La persoanele nevaccinate, infecţia cu virus hepatitic D poate fi prevenită prin evitarea contactului cu sângele altei persoane, direct sau prin instrumentar infectat, de uz medical, stomatologic, cosmetic, neutilizarea în comun de ace sau seringi pentru droguri, evitarea folosirii în comun a obiectelor de igienă personală (periuţă de dinţi, aparat de ras, forfecuţă de unghii etc.) care pot avea urme de sânge infectat pe ele (chiar dacă nu e vizibil), folosirea prezervativului.
Hepatita D apare mai ales în Rusia, România, ţările mediteraneene, America de Sud, Africa. Hepatita cronic
