Activiştii care aveau în subordine presa cereau în 1953 anchetarea unor linotipişti, din cauza unor greşeli de culegere făcute intenţionat. În perioada cea mai agresivă a presei comuniste, anii ’50, au existat câteva acte de curaj ale unor linotipişti care lucrau în tipografia de la Casa Scînteii. Paradoxal, numele acestor tipografi nu au rămas în istorie, dar Silviu Brucan, cel care vitupera în „Scînteia” este considerat disident.
O notă a Sectorului Presei Centrale, datată 3 aprilie 1953, informa „organele securităţii de stat” că la tipografia Casa Scînteii există „elemente duşmănoase, probabil chiar organizate”. De aceea, li se cerea acestor organe ale securităţii să „ia măsuri eficace pentru descoperirea acestor elemente şi curmarea actelor de sabotaj”.
„Jugul lui Stalin”
Informarea Sectorului Presei conţinea câteva exemple adunate în primele luni ale anului 1953. Greşeli importante, făcute de linotipişti în timpul culegerii unor articole din diferite ziare, prin schimbarea unui singur cuvânt sau chiar a unei singure litere. Un cuvânt ce era suficient să-i arunce pe linotipiştii respectivi în categoria „sabotorilor”. Unele dintre erorile de culegere par a fi ceea ce psihologii numesc acte ratate, erori produse de subconştient şi prin care o persoană spune fără să vrea ceea ce gândeşte.
Aceste greşeli de culegere, intenţionate sau nu, n-au apărut în publicaţii, deoarece au fost descoperite de corectură. Exemplele oferite în nota informativă sunt grupate pe ziare. Cele mai multe vin din tipografia ziarului „România Liberă”.
În noaptea de 24-25 februarie 1953, „la maşina nr. 20, unde a lucrat tov. Răduţu, s-a cules «Comitetul fascist al tineretului sovietic», în loc de «Comitetul antifascist al tineretului sovietic»”, spune nota.
Sau - „În noaptea de 6-7 martie 1953, la maşina nr. 17,
