La Voronet si la alte cateva manastiri din Bucovina, arborele lui Iesei si Nasterea lui Hristos sunt splendid incadrate de doua coloane in care sunt zugraviti marii filosofi greci, recunoscandu-se deschis prin aceasta influenta uriasa pe care ganditorii greci au avut-o asupra crestinismului. Din pacate, gasim inca intre teologii ortodocsi o atitudine autosuficienta. Rari sunt cei care au capacitatea de a face o reverenta filosofiei grecesti pentru a putea extrage de acolo intelepciunea oglindita apoi in literatura crestina propriu-zisa. In acest sens, consider ca este de-a dreptul un eveniment aparitia unei noi lucrari pe acest subiect: "Istoria filosofiei patristice" (Polirom, 2009) - una din cartile fundamentale scrise de profesorul Claudio Moreschini (trad. Alexandra Chetcu, Mihai-Silviu Chirila si Doina Cernica). Intr-un volum impresionant, de peste 700 de pagini, vom gasi capitole consistente dedicate: convergentelor si divergentelor dintre filosofia pagana si crestinism, scolii din Alexandria, platonismului grec si celui latin, filosofiei crestine din epoca Sf. Parinti etc. Claudio Moreschini, este profesor de literatura latina la Universitatea din Pisa, cunoscut specialist in literatura patristica, autor, printre altele, al lucrarii: "Istoria literaturii crestine vechi grecesti si latine", aparuta tot la Ed. Polirom in doua volume. Chiar daca unele subiecte ar putea sa fie incomode pentru teologii ortodocsi, tratate fiind din perspectiva catolica, acestea sunt cu atat mai interesante. Spre exemplu, rareori se vorbeste in facultatile noastre de teologie despre faptul ca si Maxim Marturisitorul a fost sensibil, se pare, la teoria apocatastazei – mantuirea finala si universala. Spre deosebire de Origen, care a si avut de suferit pentru "erezie", Maxim "nu a spus niciodata ca infernul trebuie inteles ca etern absolut" (sustine Michaud). Aceasta idee este preluata