Un critic ale carui interventii acide mi-au starnit intodeauna un sentiment bizar, aflat la granita dintre stima si invidie - e vorba de Yann Moix -, spunea despre Marc Levy ca este echivalentul literar al jocurilor video. Adica starneste multa patima, dar o patima goala de sens, tinand mai mult de nevroza, una care nu-ti solicita intelectul (ba mai degraba ti-l goleste) si nici afectele complexe, ci doar abilitatea de a da pagina, asa cum, la jocuri, apesi in nestire pe butoanele consolei.
Moix este insa doar unul dintre multii cronicari care il ignora sau care, pur si simplu, il dispretuiesc pe Levy. Cumva ca pe Paulo Coelho. In schimb, tot ca pe Coelho, publicul, marele public il adora. Statisticile, in acest sens, spun totul: 17 milioane de exemplare din cartile sale au fost vandute in toata lumea, a fost tradus in 41 de limbi (si in romana), este cel mai citit scriitor francez din Franta. Un palmares de star incontestabil si universal.
La inceputul lunii iulie (sfidand calendarul literaturii „grele", care, in Franta cel putin, inseamna inceputul si jumatatea lunii septembrie – la Rentree), i-a aparut cel de-al noualea roman, „Le premier Jour", complet atipic in spatiul eposului marclevysian. Nu mai avem doar povesti de dragoste si atmosfera romantioasa, ci actiune, adrenalina, calatorii dintr-un capat in altul al lumii, supans, Indiana Jones, digestie rapida si cam atat. Daca doriti literatura, cum spuneam, cautati-o dupa 15 septembrie! Deocamdata, pentru ultima luna de plaja, Levy e tot ce va trebuie pe cearceaf. Prima fraza a cartii: „Ou commence l’aube?" („Unde incep zorii") trezeste de doua ori vertijul. O data pentru profunzimea ei sfasietoare, si, in al doilea rand, pentru ca a fost tiparita in 500.000 de exemplare.
Scriitorul (47 de ani) ne povesteste aici istoria unui cuplu (el, Adrianos, este astrofizician, specialist in stele
