Este o boală perfidă şi contagioasă. Poate are profilaxie, dar sigur nu are un tratament eficient. A apărut la noi mai ales după ’89. (...)

Nu sperie pe nimeni, ba chiar este căutată cu frenezie, iar cei care o contractează devin incurabil dependenţi. Tutunul, alcoolul şi drogurile

sunt o glumă faţă de puterea banilor de a te face robul lor în vecii vecilor. Este ca la ruleta rusească. Ştii că poţi muri la următoarea apăsare pe trăgaci, dar nu te opreşti Publicitate şi continui. Cine intră în morişca dobândirii şi înmulţirii banilor, se transformă din om în fiară. Nu mai are scrupule, calcă pe cadavre, nu se mai teme nici de Dumnezeu, nici de DNA. Scopul scuză mijloacele, invidia pe Becali întunecă minţile. De atâta presiune psihică, de atâta dorinţă bolnăvicioasă de a le aparţine cât mai multe fabrici, păduri, vile, maşini luxoase, iahturi şi elicoptere, te miri cum de nu le crapă coronarele unor asemenea indivizi. Foarte rar, câte unul mai labil psihic se aruncă în cap în propria piscină fără apă. Avem foarte mulţi dependenţi de averi. Dacă s-ar încerca să se controleze cât sunt de licite, probabil că nu ne-ar ajunge mascaţii şi cătuşele în drumul lor spre închisori de maximă siguranţă şi confort. Cunosc personal destui români care în ani de

trudă sau peste noapte au devenit bogaţi. Parcă niciunul nu se comportă firesc. Vor să fie mereu mai avuţi deşi este evident că au obosit mai ales psihic.

Nu-i înţeleg. Sau aş putea să o fac doar dacă la capătul unei asemenea curse nebune i-ar aştepta nemurirea. Sunt unii cărora mi-am permis să-i sfătuiesc să se oprească. Au acumulat mai mult decât este normal într-o viaţă de om. Care mai trebuie şi trăită. Pentru că alta, sigur, nu mai există!

Este o boală perfidă şi contagioasă. Poate are profilaxie, dar sigur nu are un tratament eficient. A apărut la noi mai ales după ’89. (...)