Descalecarea sfidatoare si despletita a Elenei Udrea la comisia care si-a facut un scop din a-i face de petrecanie a facut deliciul televiziunilor si a pus cireasa pe tortul acrit si indigest al vetii politice romanesti.
Spectacolul a avut toate ingredientele grotescului, iar cele doua tabere sunt la fel de respingatoare.
De-o parte, avem unul dintre cele mai toxice personaje ale politicii romanesti, o femeie a carei ascensiune nu are nicio justificare profesionala sau etica. In politica romaneasca, Elena Udrea simbolizeaza scandalul, santajul, jocul biletelului murdar, complotul, oportunismul, grupul de interese bine plasat, tupeul, inutilitatea bugetofaga, importanta proptelei si desuetudinea trista a principiilor.
Mi-e jena sa ma gandesc la motivele reale ale puterii ei cu garantie prezidentiala. Intr-o tara normala, guvernata de o ierarhie sanatoasa de valori, Elena Udrea nu ar fi fost frecventabila pentru niciun partid cat de cat serios, rezumandu-se, probabil, la o prezenta glorioasa in revistele de scandal.
De cealalta parte, avem o comisie penibila, alcatuita din dusmani personali ai Elenei Udrea si ai patronului sau politic, Traian Basescu.
Nu cred ca Adriana Saftoiu, despre care se stie ca are resentimente majore fata de Elena Udrea, si nu pe chestiuni principiale sau doctrinare, avea ce sa caute in aceasta comisie.
Nu cred ca Ludovic Orban aflat si el intr-o adversitate personala apriga si declarata cu ministrul Turismului era indrituit sa conduca o astfel de comisie.
Inregistrarea discutiilor neoficiale dintre cativa membrii ai comisiei denota in primul rand o doza mare de imprudenta, ca sa nu-i zicem de-a dreptul prostie, a unor conspiratori de carnaval care vorbesc atat de deschis in fata unor microfoane.
Comisie cu idei preconcepute
Discutiile ara
