Bun venit! Aşa începe primul capitol din Secolul secretelor (Editura Eminescu, 2007), de Andreea-Iulia Simion. Andreea-Iuliana }înţ, pe numele ei adevărat, e o adolescentă cu multe drumuri deschise înainte, care vrea să scrie. Nu bovaric, trimiţînd, la răstimpuri lungi, încercări la Poşta redacţiei, ci punîndu-se, de-a binelea, pe scris. Aşa se face că, începînd pe la 13 ani, are deja trei scurte romane publicate. Compuneri frumoase, mai curînd schematice decît înflorite, a căror acţiune se întîmplă în lumea largă şi mătură epocile. Secolul secretelor continuă Călătorind în timp, apărut în 2006 la Criterion Publishing, pe aceeaşi linie, a unui science-fiction blînd, cu copii ca toţi copiii, în împrejurări, de bună seamă, extraordinare. Printre duci şi ducese, altfel decît Alice - copiii pot, rareori, să înţeleagă miezul naiv al copilăriei, îşi fac veacul nişte năzdrăvani ingenioşi (îşi vînd, de pildă, hainele de toată ziua, din secolul lor, care nu cadrează cu veacul al XVII-lea, drept "ultima modă la Paris"). Aventurile surprind prin ingeniozitate, prin îmbinarea, păstrînd coerenţa basmului clasic, de nume şi întîmplări, în care nu te pierzi, călătorind chiar fără busolă.
Un al treilea volum, în limba care a consacrat SF-ul, apărut tot la Criterion, Ancient Times, are o structură dialogică, de care scriitori mai hîrşiţi de obicei se feresc, săltăreaţă, îmbiindu-te să intri în joc. O unitate tematică se profilează din aceste încercări de odisee în spaţiu-timp. Andreea }înţ nu-şi uită eroii pe drum, însăilîndu-le destine, strecurînd cîte o pagină de pastel la plecarea verii, aducînd bine din condei variaţiuni pe temă, contrapunctînd dramatic cîte o conversaţie liniştită.
Curgerea dialogurilor, a frazelor are lentoarea nepăsătoare, fericită, a însăşi copilăriei. Nimic forţat, chiar dacă adolescenţa, cu impetuozităţile ei, bate la uşă, nimic
