Randurile de fata pleaca de la o speculatie jucausa a lui Garabet Ibraileanu (foto) privind distinctia dintre lectura feminina si lectura masculina, distinctie sugerata foarte subtil in fermecator-desuetul roman al criticului, „Adela".
Sa reconstituim datele problemei: Adela si Emil Codrescu se iubesc, fara indoiala, unul pe celalalt, dar iubirea lor nu e facuta sa dureze mai mult decat o vara – de neuitat, desigur. Si asta deoarece femeia, nerabdatoare, viseaza la consumarea amorului intr-un mariaj, pe cand barbatul, mai rezervat, refuza sa coboare in realitatea triviala si amana mereu marturisirea inevitabila, cu exasperarea omului care vrea sa opreasca timpul pe loc si sa guste din plin frumusetea clipei.
Optiunea pentru anumite lecturi defineste, de fapt, si optiunea amoroasa. Astfel, Adela prefera romanele si, in general, literatura realista, opera „institutorului" Creanga (din care stie pe dinafara si interpreteaza adesea, foarte reusit, fragmente intregi, intrand cu lejeritate in pielea personajelor), dar si „Tartarin", din cauza ca „in cartea asta nu-s necazuri, toti sunt fericiti". Ibraileanu sugereaza astfel ca femeia nu are stofa de cititor veritabil, bucuros sa caute in carti, mereu, aceleasi lucruri, fara sa se plictiseasca vreodata. Numai barbatul se poate consacra unei asemenea, dificile, aventuri. Femeile „nu cetesc pentru expresie, ci pentru observatiile despre viata, adica despre ele. (...) Mai putin sensibile la arta literara, ele cetesc mai ales romane, care nu au a da senzatia artei, ci pe aceea a vietii".
Opozitia apare si in „Suferintele tanarului Werther".Nefericitul amant stie sa citeasca, dar nu suporta pentru mult timp intensa placere. Lucid, nu se indragosteste de spiritul femeii: „Tot sufletul meu era atras de buzele-i vioaie si de obrajii ei plini de sanatate", dar gaseste apoi, generos, destul spirit in toata