Onoarea are întotdeauna o latură ridicolă şi artificială...
- Domnule, e lucru ştiut, ţiganii recunosc pe loc oamenii de calitatea, asta e.
- Fiindcă au fost la boieri, probabil...
- S-ar putea, s-ar putea...
*
Albert (dela Bruges) mai stă şi acum lângă fereastra cu cristal scump, privind parcul cu arbori rari, căruia asfaltul ce taie în două întinderea acoperită de frunze...
*
Eroul poate fi un personaj ca P. G. care, la persoana întâia, îşi confesează turpitudinele, vrând să se elibereze...
Unii ca aceştia scriu la cărţi cu duiumul, numai să se răcorească...
Ceva ca o zeitate, cum îşi imaginau obsesiile, anticii... aşa cum, de pildă, o vedeau pe Fortuna, pe Anankč, pe cele trei femei ale lunii cu căni în mână, câini mici, nişte căţelandrii se gudură la picioarele lor...
*
- După masă mai ales ţi se face dor de morţi.
- Interesant, - nu seara?...
- Seara încep fantasmele, - realitatea începe să se retragă. Şi ce poate fi mai reală decât o fiinţă dragă, dusă pe lumea aialaltă...
*
Pe întuneric devenim puţin infractori...
*
Eu, povestitorul sântem doi, de fapt, două naturi băgate una într-alta, ca păpuşile alea ruseşti, cum se întâmplă cu fiece om -, primul răutăcios, al doilea oarecum angelic şi bun, dar tăcut, - tot eu, un alter-ego...
*
Pravila lui Matei Basarab care le îngăduia ţiganilor să fure o pâine, un sac (nu cu carul).
Toleranţă de foşti răzleţiţi, de populaţii care au suferit în trecut, în contrast cu neamurile omogene, - vezi germanii...
"Opera scuză nebunia" M. Foucault, Histoire de la folie.
*
Teoria lui Kurt Young. Sincronicitate
