Cu vocea stridentă şi privirea plină de venin, Elena Udrea a luat cu asalt spaţiul public, împrăştiind insulte şi ameninţări în dreapta şi în stânga, probabil ca să-i ştie de frică toţi cei care ar îndrăzni să-şi pună întrebări cu privire la modul în care conduce ea un minister inutil.

Este adevărat că inepţii membri ai comisiei parlamentare i-au oferit un pretext perfect pentru a-i sfida şi a refuza să fie audiată, căci înregistrarea conversaţiilor lor - legală sau nu - a scos la iveală faptul că nu administrarea banului public îi preocupa, ci compromiterea persoanei ministrului. Faptul că „banda celor patru” din comisia parlamentară a fost demascată nu înseamnă însă că Elena Udrea este uşă de biserică. Modul în care şi-a folosit funcţia pentru a-şi promova propria persoană este cel puţin abuziv - înfruptându-se la zaiafeturi câmpeneşti, călărind când calul, când bicicleta sau fandosindu-se în costum de copilot de curse.

Ce ţară, vă întreb, are nevoie de un ministru care poartă rochii mulate pentru a atrage atenţia cameramanilor asupra posteriorului său sau pozează pentru reviste glossy cu un sân pe jumătate descoperit? Ca ministru în Guvernul României, plătită din banii publici, Elena Udrea ne datorează mai multă decenţă şi, mai mult, are obligaţia să dea socoteală public pentru modul în care a cheltuit banii ministerului, fie şi în faţa actualei comisii parlamentare.

În această confruntare însă nimeni nu joacă cinstit şi toată lumea are o agendă ascunsă. Se ştie că atacurile succesive asupra fiicelor preşedintelui şi asupra Monicăi Iacob Ridzi şi Elenei Udrea fac parte din strategia PSD de a-l compromite pe Traian Băsescu înainte de prezidenţiale. Dacă nu ar fi fost alegeri în toamnă, probabil că nimeni nu s-ar fi sesizat de abuzurile celor doi miniştri PDL. Nici preşedintele nu stă însă cu mâinile în sân, are şi el strategia