În momentul de faţă, Orchestra Naţională de Tineret, repetiţiile, concertele acesteia, sunt oblăduite - expresia este atent aleasă - de Festivalul "Enescu şi muzica lumii". Festivalul s-a încheiat zilele trecute. A fost organizat în cea de a X-a sa ediţie cu sprijinul Primăriei Sinaia, a Centrului European de cultură din localitate, a Fundaţiei "Prietenii muzicii...". Orchestra tinerilor fiinţează în sesiuni anuale; acum pentru a doua oară. Repetiţiile şi concertele sunt susţinute în sezonul estival. Căci - nu-i aşa? - de la muzică, de la cultură, de la artă, nu luăm vacanţă.

A glosa iaraşi şi iaraşi despre importanţa acestei iniţiative, despre funcţia de exemplară socializare împlinită la nivelul tinerei generaţii de muzicieni, despre eficienţa comunicării stabilite între tinerii merituoşi ce studiază în ţară şi cei ce se formează în străinătate, despre faptul că România contribuie cu fonduri importante în vederea susţinerii unor asemenea acţiuni în plan european, dar nu beneficiază de acestea, a vorbi iarăşi despre mesajul umanist al muzicii promovate cu tineri, pentru tineri, pentru noi toţi... iar aceasta urmărind posibile orientări spre normalitate, dacă nu azi, măcar mâine, a relua iarăşi aceste argumentări îmi apare, astăzi, a fi superfluu. Faptul că în anul trecut, sub o altă administraţie, cu un alt executiv, instituţiile abilitate ale statului, ministerele care se ocupă de învăţământ şi de cultură, au greşit pregetând în a susţine o asemenea iniţiativă a fost regretabil. Au fost - poate - nesiguranţele, neîncrederile începutului de drum. Dar, după succesul excepţional al ediţiei anterioare, perseverarea în eroare devine de această dată condamnabilă. în cazul unei alte administraţii!

Cum să nu ajungi la concluzia că indiferent de orientarea politică, de executiv, interesul pentru cultură, pentru tineri, pentru viitor, rămâne fo