„Iată şi surpriza, rosti doamna pe un ton grav, măturând de pe masă cutia de şah şi resturile ce se mai aflau pe ea... Capul peştelui, ornat cu crabi şi stele de mare, semăna de la depărtare cu un coif de bronz purtat de o amazoană, in timp ce „gâtul" şi pieptul fuseseră ornate cu migală cu tot felul de legume şi fructe exotice, menite să stârnească apetitul oaspeţilor. Două rodii decojite, roşii ca sângele, fuseseră amplasate de o parte şi de alta a „braţelor" confecţionate şi ele din două anghile bine rumenite, unse din belşug cu sos alb de vin, sutienul, ca şi bikinii, de altfel, roz-sidefii, fuseseră croite dintr-un rulou de cegă impănat cu braţe de sepie. Intr-o „palmă" in chip de soare, sirena ţinea un arici de mare, iar in cealaltă o broască ţestoasă, presărată cu creveţi, in loc de lună. Adrian, maestrul nostru de ceremonii, depuse ofranda in mijlocul mesei, după care, sprijinindu-şi mâinile de şolduri, spuse cu nedumerire-n glas:

„Haideţi, ce faceţi, nu aplaudaţi?!"

După o scurtă pauză, izbucni un ropot de urale. Aplaudarăm cu toţii, chiar şi pescarii, bătând cu pumnii in masă.

„Gata, stop. Ia uită-te la ei ce s-au mai pornit. Haideţi, băieţi, la treabă!"

„Nu uita, i se adresă, cu o voce fals unduită de reproş, distinsa doamna Scrumeda, suflând un şir intortocheat de rotocoale peste sirena intinsă pe platou, că aici nu sunt doar băieţi, ci şi fetiţe..."

Imbălsămat in usturoi şi mirodenii, stropit din belşug cu zeamă de lămâie şi vin alb, peştele ne stârni un apetit de-a dreptul furibund. Mâncam cu lăcomie, smulgând carnea cu degetele. Curând ni se făcu sete. Venind parcă in intâmpinarea dorinţei noastre, Adrian, maestrul nostru de ceremonii, pocni din degete şi imediat din uşa cherhanalei apăru o femeie cu faţa rumenă, toată numai zâmbet, inarmată cu două carafe aburite, ridicate in dreptul sânilor. Păhărelele de grog fură inloc