Sunt prea puţine măsuri care să-i ţină pe huligani departe de tribune, spun autorităţile. Iar patronii pierd bani luându-i „în braţe”. Pe stadioanele româneşti nu se mai joacă sportul acela cu două echipe a câte 11 oameni, două porţi şi o minge, numit fotbal. Sursa: ReutersSursa: Mediafax

1 /.

În vremurile bune, un clişeu de comentator zicea că publicul e al 12-lea jucător. S-a întâmplat însă ceva: jucătorul din tribune coboară prea des pe teren pentru a face legea şi transformă jocul în război. Meciul de joi seara, dintre Dinamo Bucureşti şi Slovan Liberec, din prima manşă a play-off-ului Ligii Europa, n-a fost decât o altă bătălie pierdută de sport în faţa huliganilor. Sancţiunile, care se anunţă extrem de dure, contează deja mai puţin.

Tragediile iscate de actele de huliganism de pe stadioanele occidentale – cum a fost cel de pe Heysel, din 1985 - au intrat în istoria europeană cu ceva mai mult decât un bilanţ trist al victimelor. Sunt momente de răscruce, în urma cărora ţări ca Marea Britanie au luat în serios rolul de a asigura securitatea pe arene şi de a implementa măsuri inteligente pentru a-i ţine departe pe bătăuşi. Se folosesc sisteme de identificare de ultimă generaţie, prin amprentare digitală, iar legislaţia îi obligă pe huligani să vadă meciul dintr-un comisariat de poliţie.

Incidentele ruşinoase de pe stadionul Dinamo petrecute joi noapte arată însă că fotbalul românesc este în continuare în „Epoca de piatră” a siguranţei la meciurile de fotbal şi ridică din nou problema legislaţiei pentru acest domeniu. (A contribuit Andreea Vădan)

IUNIE 2009. Meciul dintre Cluj şi Timişoara s-a ţinut doar în tribune, Foto: Mediafax

VINA E ÎMPĂRŢITĂ

Legea e încă blândă, iar patronii n-au bani de „fleacuri”

Dacă am ţine cont de anunţurile făcute de a