În cazul proiectului Parcului Industrial din Zona Liberă Brăila, de care s-a ales de fapt praful, nu va plăti nimeni. De fapt, nimeni dintre cei care ar trebui să plătească. Cu atât mai puţin nu va plăti turcul, cel care a administrat societatea responsabilă cu construcţia propriu-zisă a clădirilor ce urmau a fi destinate producţiei viitorilor chiriaşi ai parcului industrial.
Turcul a lăsat o gaură de vreo 170.000 de euro, spune lichidatorul firmei constructoare, dar în niciun caz nu se va ajunge până acolo încât cel în cauză să ajungă să şi achite în practică nota de plată. În primul rând, pentru că e din Turcia, plecat bine-mersi pe-acolo, ţară care nu se află nici măcar în Uniunea Europeană, ca să creadă cineva că se va putea acţiona în vreun fel asupra sa. Cum nu vor plăti nici ceilalţi care ar fi buni de plată în acest caz: de la proiectant la inspectorul în construcţii şi de la reprezentantul beneficiarului (Zona Liberă Brăila, adică), până la cei care au avizat plăţile pentru nişte lucrări intrate, la propriu, în pământ. Este doar un alt caz de proiect eşuat, în care lucrurile s-au făcut de mântuială, în care s-au pierdut nişte bani - de data aceasta europeni, dar pentru care statul român şi-a dat girul. Brăila a pierdut, la rândul ei, un parc industrial care ar fi putut fi un fel de Jucu mai mic, iar Zona Liberă a mai "câştigat" o bucată de teren nefolositor, cu care nu va face în continuare nimic - situaţie similară şi cu terenul din zona cartierului Viziru, care este, de vreo 15 ani, doar o parcelă înconjurată cu gard şi năpădită de bălării. Proiectul Parcului Industrial s-a administrat de la început româneşte - adică prost, s-a construit în stil românesc - adică anapoda - şi a eşuat în cel mai mioritic mod cu putinţă - adică "asta e!". Nu este nici primul şi nu va fi nici ultimul proiect care are o asemenea soartă.
Culmea este că firma-mamă