Marfă furată. La ce pofteau hoţii acum 20 de ani? Starea materială precară, din ce în ce mai proastă, îi îndemna pe amărâţii de zi cu zi să comită fel de fel de furturi mărunte, dar pentru care primeau pedepse destul de mari comparativ cu ce se încasează astăzi pentru "prăzi" mult mai substanţiale. Însă interesant este ce se fura în 1989. Am răsfoit zeci de rechizitorii din acea vreme pentru a afla ce mai "împrumuta" pentru uzul propriu românul nostru în plină criză sud-est europeană (politică, în primul rând).
Bunul universal, decât să fie al statului, adică al tuturor, mai bine să fie al lui, al potenţialului infractor. Dacă scăpai neprins, nu te costa nimic să pui în buzunar din avutul patriei, al maselor largi de oameni ai muncii, ştiţi dvs. placa, cei care aţi apucat să mâncaţi salam cu soia. Să vedem ce găsim prin debaraua cu rechizitorii... De la porumb ştiuleţi, la ceas electronic Levis sau aspirator Ceaika, ori ţigări Marlboro, dacă nu mioriticile Litoral şi Golf. Ori magnetofoane Kashtan, cu benzi magnetice. Radiouri Gloria. Lozuri pe sârmă! Lozuri în plic, adică. Unele chiar câştigătoare, neică!
De unde se furau acestea? Fix de la taraba scoasă vara la trotuar. Omul nostru a profitat de neatenţia vânzătorului şi a "palmat" două "sârme" cu lozuri (pe atunci lozurile de hârtie aveau o gaură capsată şi erau întinse pe o sârmă pe care vânzătorii ambulanţi o fluturau atunci când pătrundeau în cârciumi pentru a face vânzare). Dar hoţul de "Loz în plic" a fost văzut de trecători şi a fost prins. Alte tentaţii pentru tâlharii, şuţii de cartier de pe atunci? Să-i lăsăm pe ăştia şi să vedem, de exemplu, ce îl atrăgea pe muncitorul de rând. Să fure de la fabrică, normal.
E normal? De oriunde se putea. Textile pentru haine, saci din polietilenă, cupoane de mătase, de la Întreprinderea de Mătase Victoria Iaşi, de exemplu. Sau, de ce
