Rebeca Cornea și un grup de mic de prieteni oferă o dată pe lună o masă caldă persoanelor fără adăpost, care dorm la Azilul de Noapte de pe strada Gutenberg.

I-a plăcut întotdeauna să-i ajute pe cei sărmani și pe cei care suferă. Așa și-a ales și profesia de asistentă medicală. „Voiam să-nțeleg și să ajut oamenii nu doar cu vorba. Când văd pe cineva că suferă, trebuie să fac ceva pentru a-i alina sau înlătura durerea”, spune ea. A lucrat la spitalul de copii și la maternitatea din Rădăuți până în 1987. Avea un frate plecat în Germania din 1980. Este convinsă că plecarea în Germania a fost o minune, așa cum a fost și excursia în Izrael, pe care a făcut-o în 1985. „Am fost zece luni în audiențe pentru excursia în Izrael. Dosarul de plecare în Germania al meu și fetei mai mari a fost aprobat în trei săptămâni”, povestește Rebeca Cornea. Este convinsă că toate au fost aranjate în providența lui Dumnezeu, de la întâmplări, la oameni, coincidențe sau refuzuri. Doi ani mai târziu, au venit în Germania, soțul și ceilalți doi copii.

Germania

Rebeca Cornea se consideră mai mult decât norocoasă, binecuvantată. În primul an, în Nuernberg, a îngrijit o familie de bătrâni. Alături de aceștia a învățat limba, iar anul următor, după echivalarea studiilor, a fost angajată la spitalul de copii din Nuernberg. S-a adaptat ușor. „Am stăpânit meseria din țară. Acolo m-am adaptat ușor după ce am deprins procedurile de lucru. În privința limbii, nimeni nu credea că am învățat-o într-n an”, povestește ea. I-a prins foarte bine și pentru că a întâlnit o comunitate de români, strânsă în jurul bisericii.

Inimă deschisă pentru sărmani

Rebeca Cornea și soțul ei au fost întotdeauna sensibili la oamenii cu probleme. Din pachetele trimise de fratele ei din Germania le făceau parte și celor mai nevoiași. „Uneori soțul meu trece cu ajutoare și în Rusia”, spune feme