"Camelia H. are 39 de ani si, pana acum cateva luni, viata ei avea un curs firesc.
Aceasta, pana in ziua cand a aflat ca postul ei de la sucursala unei banci s-a restructurat. Nici macar nu a fost chemata de conducere. A primit doar o notificare scrisa, ale carei litere parca ii jucau in fata ochilor si nu le putea intelege pe deplin sensul. Avea preaviz de 15 zile sa predea toate documentele si sa elibereze biroul la care muncea de ani de zile. Nici nu putea sa planga, atunci cand a plecat de la serviciu, iar a doua zi dimineata, cand a vrut sa iasa din casa, picioarele i s-au inmuiat, a inceput sa-si simta tamplele zvacnind, iar o spaima de o intensitate necunoscuta aproape ca a paralizat-o. Diagnostic - anxietate cu atacuri de panica. Din acea zi, nimic nu a mai fost la fel: nu mai putea dormi, a cuprins-o teama teribila ca este pe punctul de a innebuni, teama care i s-a strecurat insidios in fiecare aspect al vietii. Nu mai putea iesi din casa, pentru ca frica de a nu avea un nou acces de panica o tintuia la adapostul apartamentului. Locurile si oamenii cunoscuti i se pareau straine acum, nu mai avea curajul sa mearga sa isi caute un serviciu, nu putea sa mearga la cumparaturi decat insotita de sotul ei. A trebuit sa renunte sa isi mai duca fetita la gradinita, pentru ca responsabilitatea aceasta o coplesea. La presiunea familiei, a mers la un cabinet psihiatric, apoi la altul, a schimbat diverse medicamente. Cu pastilele la indemana, a inceput cu greu sa mearga din nou neinsotita pana la un magazin, luand imediat hapul "salvator", de fiecare data cand i se inmuiau genunchii si se simtea cuprinsa de teama aceea irationala. Apoi a descoperit un articol de ziar, in care se vorbea de eficienta remediilor fitoterapeutice contra tulburarilor anxioase. A mers pe fir si a aflat si de importanta psihoterapiei, a exercitiului fizic, a autosugestiei, a rugaciun
