Primele zile din vacanta de vara pe care urma sa mi-o petrec la bunici s-au suprapus cu perioada in care mama-gasca astepta iesirea din oua a puilor ei.

Intr-o dimineata, bunica m-a trezit mai devreme ca de obicei, spunandu-mi ca este o problema cu unul dintre pui, care inca nu reusise sa iasa din ou. Mama lui se ocupa acum de fratiorii sai mai mici si nu mai avea timp si pentru el. Bunica mi-a spus sa pun oul sub perna, la caldura, si sa am grija de el. Chiar daca in alte dimineti dormeam la ora aceea, in acea dimineata nu am mai putut dormi, avand in vedere misiunea pe care o aveam de indeplinit.

Cred ca nu trecea mai mult de un minut si eu ridicam perna sa vad ce se intampla cu oul. Il luam incetisor in mana, il puneam la ureche si ascultam cum farama de viata dinauntru incearca sa gaseasca o fereastra spre noua lui viata. La un moment dat, o bucatica din coaja oului s-a crapat si a cazut. Incurajat de acest lucru, m-am hotarat sa dau si eu o mana de ajutor la demolarea vechii case din care, peste cateva clipe, a iesit un boboc galben de gasca. De prisos sa spun cat era de frumos. Dar nici nu a iesit bine din ou si a inceput sa planga dupa mama lui, care insa era deja plecata cu ceilalti pui. Asa ca l-am luat in palme si am inceput sa vorbesc cu el. Bunica mi-a spus ca va trebui sa am eu grija de el cateva zile, pana ii va ajunge din urma pe fratii lui, iar apoi o sa-l dam mamei-gaste sa-l ingrijeasca. M-am bucurat cand am aflat ca il mai puteam tine un timp cu mine, mai ales ca incepuse sa-mi fie drag. I-am pus numele Bobocea si din acea dimineata am inceput sa fim prieteni. La inceput, cand era mai mic, il puneam in buzunar cand mergeam undeva sau cand o ajutam pe bunica. Cand il lasam singur, incepea sa planga si doar la auzul glasului meu se linistea. A trebuit sa-l invat sa manance si sa bea apa singur, lucru care nu a fost prea usor nici pen