Farfuriile, castroanele, cănile, oalele şi ulcelele care le-a creat au fost vândute în toată Europa şi în America.

„M-am născut în atelierul de olărit. Acolo m-a făcut mama. Probabil că de aceea am şi iubit foarte mult ceramica”, aşa îşi începe povestea, Eufrosina Vicşoreanu, cea mai renumită meşteră ceramistă din judeţul Vâlcea. S-a născut din părinţi care ştiau să modeleze argila care se găsea doar în dealul Ulmetului de lângă Horezu. „De mică mi-a plăcut să modelez lutul. Am fost trei fraţi şi doar eu am învăţat să fac ceramică. Şi am mai luat şi soţ olar. Când eram eu mică se lucra totul la mână. Era mult mai greu, nu ca astăzi. Şi lutul se prepara greu”, îşi aminteşte femeia care lua materia primă din dealul Ulmetu, aşa cum face şi acum. Pământul era tăiat cu o cuţitoaie şi pus într-un vas la macerat, cu apă. Apoi era jucat bine în piciore şi frâmântat cu mâinile. Se lăsa apoi să dospească precum o cocă. Pe urmă era modelat. Din mâinile oamenilor lutul lua forma vaselor care erau puse la zvântat câteva zile, arse apoi în cuptor, date cu zmalţ şi decorate.

„Cred că am lucrat, mii de vase la viaţa mea”

„Am fost printre primele femei care au decorat ceramica. Fac farfurii, castroane, căni, castronele mici. Cel mai mult îmi place să le fac decorul cu însemnele ceramice din zona noastră, cocoşul, pomul vieţii, pânza de păianjen, steaua, altiţa, şempălăul. Decorul se învaţă foarte greu, îţi trebuie ani mulţi de muncă şi experienţă ca să faci artă. Ca să faci decor îţi trebuie în primul rând experienţă, mână şi ochi”, explică Eufrosina. Artista are trei copii, iar doi dintre ei şi nepoţii continuă tradiţia. „Şi la vârsta asta îmi place mult să lucrez, mai ales că mâna nu m-a lăsat. De când mă ştiu am tot făcut la vase. Nu le ştiu numărul, dar cred că am lucrat mii de vase la viaţa mea”, ne mărturiseşte artista. A lucrat ceramică p