Fațada clădirii impresionează prin elementele arhitectonice specifice stilului tradițional românesc. Campania „Poveștile Oradei Mari” vă relevă aspecte din trecutul clădirii de pe strada Parcul Traian nr. 20.

Povestea Seminarului Greco-Catolic din Oradea, de pe strada Parcul Traian numărul 20 se leagă de trecutul religios al orașului. Potrivit celor prezentate de Liviu Borcea, în „Memoria caselor”, înființarea unui seminar pentru formarea de preoți necesari confesiunii greco-catolice a fost acceptată de împăratul Leopold al doilea, la solicitarea episcopului greco-catolic Ignatie Darabant (1788 – 1803), la data de 30 ianuarie 1792. Clădirea a fost construită pe locul unei mănăstiri iezuite, spațiu pe care în Evul Mediu, ar fi existat biserica catolică Sf. Egidiu (pe care și-au disputat-o catolicii și protestanții în timpul luptelor confesionale de după 1557).

Dezvoltare continuă

După 1792, seminarul a fost completat cu o școală de pregătire a învățătorilor, în 1848. „Pe vremea episcopului Ignatie Darabant, numărul seminariștilor s-a ridicat la 26, apoi el a fost în continuă creștere”, notează Liviu Borcea. La fel a crescut și numărul elevilor de la internat. O perioadă de avânt a fost în 1893, când episcopul Mihai Pavel a constituit o fundație de 80.000 de florini, dotând școala cu cele necesare. Pe lângă această sumă, Mihai Pavel a lăsat, înainte să moară, 150.000 de florini, pentru ridicarea unei noi aripi a seminarului. „În 1908, pe baza proiectului lui Rimanoczy Kalman junior, s-a extins clădirea cu o aripă în curte, care în perioada 1912-1913 a continuat cu construcția internatului, în partea nordică a clădirii”, scrie Peter I. Zoltan, în „Clădirile monumente istorice ale Oradei”. În curtea seminarului a început în 1914 construirea unui corp dedicat unei Academii, terminată în 1924. Întreaga clădire a fost reconstruită între 1925 și 1928, în sti