…discutia starnita despre relatia individ-stat pe tema reformei in Educatie (acum doua postari) mi s-a parut de bun augur – oamenilor chiar le pasa, oamenii chiar isi pun problema conceptualizarii acestei relatii stat-individ. Din lipsa de timp, am amanat atunci o interventie in discutie. Revin acum, intr-un fel oarecum piezis si fragmentat. Nadajduiesc, insa, ajutator. Food for thought:
(1) importanta modalitatii in care conceptualizam aceasta relatie individ-stat (sau, hai sa spunem mai putin pretentios, “felul in care ne -o imaginam”) nu trebuie subestimat – astea nu-s mofturi filosofice, astea-s repere dupa care ne orientam, chiar fara a ne da seama, in viata de zi cu zi: in functie de aceasta imagine ne construim orizontul de asteptare, in functie de ea ne masuram frustrarile sau satisfactiile, mergem la vot sau nu, s.a.m.d. Or imaginea este, din start, supusa manipularii: cand spun “individ” pre-supun o societate (societas), nu o comunitate (universitas) – o societate compusa din ‘atomi’ egali si in-divizibili, o societate atomizata. De aici pana la intelegerea politicului in cheie economica (avem interese personale care se cuvin negociate ca la piata) nu mai e decat un pas mic pentru omenire – l-au facut englezii in secolul al XVII-lea - noi, restul, am preluat galusca si-am inghitit-o de buna.
(2) Chantal Delsol – un soi de Hannah Arendt in varianta moderna (va fi fiind tradusa in romaneste? nu stiu, dar ar merita cu prisosinta) – face distinctia intre ‘individ’ si ‘persoana’. [Nota: atat 'individ' cat si 'persoana' sunt concepte de origine romana, incarcate insa semantic de catre utilizarea lor crestina - ne place sau nu, asta e un fapt. Oricat te-ai agita, chinez de-ai fi, nu poti sari peste propria-ti umbra. Doar un exemplu acum - 'Persoanele' Sfintei Treimi, bunaoara, sunt 'indivizibile'.]
“Daca traim astazi intr-o societate a functiil
