Birocraţia infernală ţine un copil în centrul de plasament ani în şir, deşi mii de familii îşi doresc să înfieze. Guvernul promite corectarea aberaţiei.

Duminica trecută, un bebeluş de două luni a murit la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova. El fusese adus de părinţi, care locuiesc în Sadova, judeţul Dolj, într-o stare extrem de gravă, subnutrit, cu distrofie severă.

Bebeluşul fusese părăsit la naştere, dar asistenţii sociali l-au reintegrat în familie după câteva săptămâni, deşi medicul din Sadova îi avertizase în legătură cu condiţiile de trai şi cu nivelul foarte scăzut de educaţie al părinţilor.

Medicii SMURD care au încercat să-l salveze pe micuţ au fost şocaţi de in diferenţa mamei şi îi acuză pe asistenţii sociali de neglijenţă crasă.

Legea va fi modificată

„În septembrie vom modifica legea. Astfel, un copil a cărui mamă renunţă la el la naştere va deveni adoptabil la vârsta de şase luni, iar cel ai cărui părinţi nu sunt cunoscuţi va putea fi adoptat după 30 de zile de la naştere”, a declarat Bogdan Panait, secretar de stat la Oficiul Român pentru Adopţii.

Prin urmare, va creşte numărul copiilor care vor fi declaraţi adoptabili şi, implicit, numărul familiilor care vor putea adopta. Conform lui Panait, în România există 22.000 de copii în sistemul rezidenţial (orfelinate) şi aproximativ 20.000 în plasament maternal.

Numărul este cam de zece ori mai mare decât în ţarile din vestul Europei. „Cu toate acestea, doar 1.000 de copii pe an sunt declaraţi adoptabili, în condiţiile în care aproximativ 2.400 de familii doresc să adopte un copil, în fiecare an”, a adăugat secretarul de stat.

Concurenţă crâncenă

Există o mare disproporţie între nu mărul de copii aflaţi în grija statului şi cei care pot fi adoptaţi, ceea ce