Intrat cu acte în regulă pe lista produselor tradiţionale româneşti, magiunul de Topoloveni este produsul natural protejat cu reţetă „antifurt” la nivelul UE. Sursa: Adrian Scutariu

Reţeta după care se fabrică magiunul la Topoloveni, în judeţul Argeş, e atestată din 1914 şi are un singur ingredient, „prune proaspete româneşti”. Secretul producţiei, pentru care o firmă privată a obţinut protecţie europeană asupra sa, stă în priceperea de a şti când să-l iei de pe foc, cât să nu curgă de pe linguriţă. Restul e, într-adevăr, o mare tăcere. Trecut printr-un capitalism feroce şi o perioadă comunistă care a naţionalizat orice secţie de fabrică, magiunul de Topoloveni, produs mai întâi în ceaunele de tuci, a devenit o industrie.

Prima persoană care s-a gândit să-l transforme în marcă autentică românească este Bibiana Stanciulov, cea care a privatizat magiunul de prune imediat după anul 2000. Din cifra de afaceri, care creşte anual cu câte un milion de lei, are profit cam 10%. În 2008, a rulat cam 12 milioane şi jumătate de lei şi a câştigat un pic peste un milion.

Distribuitor pentru Armată

Bibiana, sociolog de profesie şi fost om de radio, s-a apucat de afaceri imediat după ’89, când salariul de la stat nu-i mai ajungea să-şi crească copilul: „Să lucrez la radio a fost o ambiţie de-a mea, dar până în 1991 n-am putut. Abia după ce s-a schimbat guvernul m-am angajat ca redactor radio. Soacra mea era din Elveţia, iar în vremurile acelea eram văzuţi ca paria societăţii”.

A fost, pe rând, „dealer” de conserve către Armata Română, iar în urma unui contract păgubos încheiat la întâmplare, a vrut să-şi facă propria fabrică. „Eram intermediarul dintre fabricile de conserve şi Armată. Am câştigat odată o licitaţie pentru pateuri şi atât de proaste au fost, că am zis că mă las de afaceri. Din cauza unui bărbat am cumpăra