Recursul la trecut ca poveste spusă de obiecte e făcut de colecţionari în cea mai mare măsură tineri. Au o medie de vârstă care abia dacă atinge 35 de ani. Curioşi pentru care cărţile de istorie vorbesc prin viaţa obiectelor care s-au păstrat din trecut. De cele mai multe ori, aceste obiecte nu au o poveste pentru că oamenii cărora le-au aparţinut, acum scăpătaţi, se feresc să-şi decline identitatea, să spună povestea cu ruşinea înfrângerii în faţa roţii vieţii. Aceasta este povestea târgului de antichităţi de la Cluj, dincolo de valorile care au plecat de la câţiva zeci de lei şi au putut ajunge la câteva mii de euro pentru un obiect vechi.
Dincolo de valoarea în bani pe care antichităţile o expun oriunde, în galerii sau târguri, ele spun o poveste. Povestea noastră văzută prin prisma obiectelor care ne-au însoţit generaţii de-a rândul, pe noi, oamenii. Dincolo de ofertă, clienţii ştiu exact ce vor: linguri de argint pentru botez, mici bibelouri care cândva tronau pe torturile mireselor, în nunţile cu fast, ceramică preţioasă transmisă din mamă în fiică.
"Aşa de scumpă? De ce?", se miră o clientă privind obiectul de ceramică decorativă. După ce află povestea şi se îndepărtează, colecţionarul oftează: "Măcar a avut bun-simţ şi n-a fost grosolană. De cele mai multe ori auzim tot felul de remarci urâte. Dar aşa învaţă lumea. Măcar atât aduce bun un târg de antichităţi".
PIAŢĂ ÎN LUPTĂ CU DEZORGANIZAREA
Adunaţi din toată ţara, cei 35 de colecţionari cu "acte în regulă" prezenţi la Cluj se fălesc cu obiecte care acoperă ultimii 200 de ani de istorie a României şi a Europei în principal. Medalii de la nunta Dianei, pocaluri de argint, bijuterii de argint filigranat cu pietre preţioase lucrate după tehnici uitate acum, tablouri care amintesc de trecutul austriac al Transilvaniei în aşa-numitul stil "Foresta Nera". Şi undeva, la vedere, tăcută şi m
