Definiţiile "de dicţionar" pun semnul egalităţii între înotul sincron şi baletul subacvatic. Imaginile pe care vi le prezentăm vin să contrazică această nedreptate. Executate de medaliaţi olimpici, mişcările de dans în apă nu sunt cu nimic mai puţin graţioase decât cele din baletul clasic. Dinamica lor molatică îndeamnă la visare.
E greu de spus dacă sportivii japonezi înoată, dansează sau zboară. Un zbor greu, parcă executat cu încetinitorul, dar care permite privitorilor să surprindă în detaliu deopotrivă efortul muşchilor şi poezia mişcării. Spectacolul pregătit de medaliaţii japonezi la Olimpiada de la Sydney este un uriaş succes de casă la Tokyo. Lumea se înghesuieşte să vadă uluitoarea îmbinare între înot şi balet, între zbor şi scufundare. Iar cei care le oferă incredibilul spectacol sunt foşti sportivi de mare performanţă ai Japoniei care fac un show în mai multe "acte", fără muzică şi fără vreo replică. O secţiune a spectacolului este momentul de balet subacvatic.
"Forţa gravitaţiei este extrem de apăsătoare. Dar în apă te simţi atât de liber!", este declaraţia dublu-medaliatei olimpice la înot sincron, Miho Takeda, protagonista spectacolului de dans subacvatic. Şi exact aceasta este senzaţia pe care ea şi ceilalţi dansatori le-o lasă spectatorilor - că asistă la imagini dintr-o altă lume. Atât de fireşti şi curgătoare, mişcările de dans se supun, în mediul acvatic, unor rigori diferite. Scena clasică şi cea subacvatică au prea puţine în comun. În timpul spectacolului, aproape toate mişcările dansatorului par iluzii imponderabile construite de apă, de lumină, de culoare. Forţa gravitaţiei se pierde, iar trupul şi mişcarea capătă alte posibilităţi de exprimare.
Spectacolul oferit de sportivii japonezi se joacă la deja faimosul "Muscle Theater" din cartierul Shibuya din centrul capitalei Japoniei, Tokyo. A fost construit spe
