La intrarea în avionul companiei germane care pleacă dinspre Frankfurt spre Bucureşti, cu rigurozitate de neamţ sadea, stewardesele împart fiecărui pasager câte un zâmbet şi un formular. Fiţuica trasă la xerox conţine un chestionar bilingv, în engleză şi în română, legat de eventuale simptome de gripă nouă pe care pasagerii le-ar putea prezenta. Din start, chestionarul dovedeşte că este „Made in România”. Prima întrebare este: „Aţi călătorit recent într-o ţară puternic afectată de gripa nouă?”. Călătorul trebuie să bifeze una din două: „Da” sau „Nu”. Evident că printre românii din avion încep disputele. Oare Germania o fi sau nu „o ţară puternic afectată” de gripa nouă?
La rândul meu, sunt complet dezarmat în faţa dilemei. Să sun un prieten şi să întreb care o mai fi starea gripei prin landul Hessa nu pot, pentru că avionul s-a pus deja în mişcare, iar telefoanele trebuie închise. Întreb o stewardesă, dar în afara unui zâmbet comercial nu aflu nimic, aşa că, riscând să induc în eroare autorităţile, nu bifez nimic. Completez doar ţara în care am călătorit, datele personale şi locul din avion pe care l-am ocupat, cu cea mai mare acurateţe.
Pe la jumătatea zborului, suntem anunţaţi de personalul navigant că la solicitarea Ministerului Sănătăţii din România compania a distribuit pasagerilor formularele şi că, la coborârea din avion, vor fi colectate de o echipă de medici care va face cu această ocazie şi controlul medical al pasagerilor.
Cu fiţuica împăturită în paşaport, am aşteptat cu sufletul la gură să trec prin mult trâmbiţatul filtru medical. Însă, în seara târzie de august, pe aeroportul din Otopeni, punctul medical de lângă ghişeele controlului paşapoartelor era închis şi până la uşile de ieşire, bântuite de taximetrişti oacheşi, nimănui nu-i păsa de gripă. Nici nouă, nici veche.
