"Ai de mineee!", spune taranul din Ardeal cand descopera una de i se sparie mintea. E suprema mirare, gandul ii ramane paralizat cateva clipe, apoi scutura din cap, convins ca a trait sa le vada pe toate.
Intamplarea - deocamdata o tratam astfel, n-avem date sa conturam un fenomen - cu firma de exhibitii militare unde fratele presedintelui tarii a iesit de la Registrul Comertului actionar are, fara doar si poate, puterea de-a produce tarii o stare de minte in loc.
Insa felia de natura sa produca un spasm cerebral printre oameni care pretuiesc morala mai abitir decat inghionteala politica, unde te dai locatar la Athos, desi vinzi copii pe internet, este alta: referirea publica a lui Traian Basescu la fratele sau.
Nu comunicatul cu scuze si multumiri catre presa (mai ramanea sa le trimita un cos cu fructe si cutii de bomboane), ci scarbirea de om obosit de-atata lupta cu golanii banului public, care descopera ca sanu-i musteste de tradare.
Mic tratat de psihologie publica
Cum arata mobilierul mintal al unui om care este in stare sa-si zugraveasca fratele in cuvinte din care ar putea reiesi ca este un nenorocit care-l trage in jos?
"Daca fratele meu se mai baga intr-o firma din asta dubioasa s-ar putea sa nu mai candidez" si "de dusmani te poti apara, dar este extrem de greu sa te aperi de propriul frate" sunt doua enunturi care ma vor determina ca, in ziua votului, sa-mi caut de lucru ca sa pot apoi sa afirm ca n-am avut timp.
Un motiv: cele doua fraze au fost pronuntate de Traian Basescu dupa ce a afirmat ca fratele sau a ajuns in acea firma dintr-o eroare. Adica omul e inocent, era un concurs de imprejurari la care n-a fost atent, prin urmare i-a slabit discernamantul, l-a transformat in victima. E de buna credinta.
Asa o fi. Dar atunci care este explicatia celor doua fraze
