August îşi câştigase renumele de lună a concediilor, drept urmare evenimente notabile nu se întâmplau prea des în această perioadă. Dar anul ăsta parcă a dat strechea în unii, de nu mai prididesc ziarele şi televiziunile să dezvăluie istorii la care multă lume nici nu s-ar gândi vreodată că s-ar putea întâmpla.
Ultima ispravă care a făcut să vuiască ţara a fost afacerea armelor - e drept, încă nelansată la apă, dar prinsă în faşă de străjerii democraţiei şi ai transparenţei cheltuirii banului public. În numele păcii, slavă Domnului că nu s-a apucat fratele preşedintelui să înzestreze armata, după cum se bănuia că are intenţia! Niciun leu n-a dat statul român firmei care urma să înceapă o mică cursă a înarmării, ne-a asigurat premierul. Conflictul de interese ar fi fost unul major: preşedintele, care deţine comanda Armatei Române şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, ar fi avut un frate acţionar la o firmă abia înfiinţată, care, probabil, urma să acorde consultanţă financiară pe cheltuielile uriaşe ce vor fi făcute pentru modernizarea tehnicii militare.
E bine că un rău potenţial a fost stârpit din vreme. Alte afaceri cu armata s-au derulat nestingherite, îmbogăţindu-i pe alţii peste noapte. În afacerea Motorola, de exemplu (începutul anilor '90), nu a existat niciun vinovat care să plătească diferenţa cu care Ministerul Apărării a cumpărat la preţ înzecit (peste 6 milioane de dolari) echipamente de comunicaţii. În afacerea fregatelor britanice (2003) nu a existat niciun vinovat pentru achiziţionarea celor două nave, altfel propuse pentru casare de Marina Regală, la un preţ exorbitant (116 milioane de lire sterline) - şi la care urmează să se adauge alte costuri uriaşe pentru modernizare. În ambele cazuri, bun de plată a fost bugetul statului, cu toate investigaţiile făcute şi aici, şi în Marea Britanie.
Revenind la remake-ul "Adio arme!", c
