Nemţeanul a început prin a face idoli falşi de Cucuteni şi a ajuns unul dintre cei mai faimoşi creatori populari din ţară.

Neculai Popa a organizat serbări şi spectacole populare, a scris versuri pentru acestea, a făcut măşti, a sculptat în lemn şi piatră, a colecţionat tot ce înseamnă vechi şi şi-a transformat casa din Târpeşti, judeţul Neamţ, într-unul dintre cele mai mari muzee din zonă. A scris mai multe cărţi, în care a adunat mărturii despre lumea satului.

A împlinit recent 90 de ani, dar continuă să creadă că va mai putea munci câţi ani va mai avea de trăit. Îşi propusese să reia sculptura în piatră vara aceasta, dar se mulţumeşte să croiască măşti din textile şi piele. Îl are însă pe fiul cel mai mic, Damian, care continuă tradiţia familiei, după ce a făcut Artele Plastice la Iaşi. L-am găsit înconjurat de un grup de spanioli veniţi cu autocarul. Câţiva străini s-au oferit să le facă o surpriză celorlalţi: au fost îmbrăcaţi în costume populare româneşti şi au încins o horă, Damian fiindu-le instructor. Nu au plecat bine spaniolii şi a sosit un alt grup, din Franţa. Neculai Popa are o luciditate de invidiat şi discută cu toţi cei care îi trec pragul. Spune că a iubit tradiţia folclorică de când era mic. „Eu, din copilărie, am iubit în sufletul meu folclorul, tradiţia, datinile, obiceiurile. M-am dus şi eu cu steaua în fiecare an, până am fost câine bătrân. M-am dus cu clopoţelul, cu uratul de Anul Nou. M-am făcut arnăut, m-am dus cu jienii, cu alaiul caprei, cu mascaţii“, îşi aminteşte Neculai Popa.

A devenit cu adevărat un artist, un creator popular după cum crede că i se potriveşte mai bine, după o întâmplare care i-a schimbat destinul. Muncise la săpăturile arheologice de la Frumuşica şi Borleşti, făcute de părintele Matasă de la Piatra Neamţ, cel care i-a fost profesor la şcoala de cântări bisericeşti şi care a pus bazele celei