Romanii par sa se priceapa, pe langa fotbal si politica, si la invatamant, pentru ca, nu-i asa, cu totii am trecut prin scoala aceea care produce "tampiti", fiecare are un copil sau un nepot si stie ce e mai bine pentru el.
De cand cu dezbaterea pe legile Educatiei, tot romanul are o parere, el stie cel mai bine de ce e nevoie in scoala romaneasca. In plus, se vorbeste tot mai des despre o criza in invatamant, despre faptul ca scoala nu mai ofera produse de valoare. Sau mai grav, ca inainte de '89 lucrurile mergeau mult mai bine in acest domeniu.
E adevarat ca scoala romaneasca a suferit adevarate traume dupa 1989, ele fiind rezultatul deciziilor mai multor guverne. Poate ca aparitia invatamantului particular - de-atunci fiecare parinte isi doreste sa-si dea copilul la o facultate - si calitatea tot mai slaba a profesorilor au daunat pe fond invatamantului.
Dar nu putem generaliza problema din Educatie, pentru ca exista in continuare dascali daruiti, care-si fac treaba la catedra pe care o conduc.
Cert e un lucru: profesorii au ajuns sa fie denigrati si blamati, asta in timp ce dezbaterea asupra noului Cod al Educatiei se reduce la razboiul dintre doua pachete de legi: Miclea si Andronescu.
Cele doua partide de la guvernare, fiecare cu codul lui preferat, se incapataneaza si nu reusesc sa ajunga la un compromis util invatamantului. Asta desi spun ca vor sa adopte pachetul de legi in septembrie.
Niciunul dintre cele doua Coduri nu este perfect.
De exemplu, introducerea invatamantului obligatoriu de 12 clase, fara pregatire si studii de impact, propusa de Ecaterina Andronescu, este menita sa aduca toti elevii catre studiile universitare, unde sunt nevoiti sa "cotizeze" cu taxe de studii si alte costuri, spre fericirea si indestularea clanurilor universitare, de stat sau private, dar far
