PET-urile reprezintă peste 30% din volumul de deşeuri din România, iar colectarea, reciclarea şi tratarea acestora, ce constituie o obligaţie faţă de UE, sunt ineficiente. În Germania, sistemul „buy-back” a fost introdus în 2003, iar 70% din PET-urile folosite sunt colectate şi reciclate. Domnu’ Boc, ia-le capul!

Ion M.Ioniţă

România ca un closet

Grigiore Cartianu

Mai citeşte şi:

Gunoaiele din România: un pas până la amenda de 200.000 de euro pe zi

Constanta: Mişcarea de reciclare a ajuns pe litoral

Ecologia se învaţă

Tone de PET-uri plutesc în derivă pe râuri, zac aruncate la marginea şoselelor sau înfundă ghenele din blocuri. Alături de pungile de plastic sau de dozele de bere, alcătuiesc peisaje „inedite” în spaţiile naturale protejate de lege sau chiar în mijlocul oraşelor, unde se înmulţesc de la o zi la alta.

Chiar ministrul Mediului, Nicolae Nemirschi, se arăta în urmă cu câteva luni, în cursul unei vizite pe Valea Someşului Mare, deosebit de surprins şi nemulţumit de invazia sticlelor de plastic.

A promis atunci că va căuta soluţii tehnice şi economice pentru instituirea taxei pe PET-uri ca variantă la stoparea poluării cu plastic. Au trecut însă aproape cinci luni, iar sistemul promis, care funcţionează cu rezultate remarcabile în Germania, de exemplu, sub denumirea de „buy-back”, a rămas la nivel de declaraţie.

Modelul german: dai PET-ul şi iei 0,25 euro

În Germania, sistemul „buy-back”, amintit ca soluţie la stoparea invaziei sticlelor din plastic şi de ministrul Nemirschi, a fost introdus în 2003. Pentru băuturile care nu sunt îmbuteliate în recipiente ecologice reciclabile se percepe o taxă de 0,25 euro (inclusiv TVA).

Aceşti bani îi sunt înapoiaţi cumpărătorului în momentul în care returnează recipientul. În marile lan