Profesorul Paul Niculescu-Mizil (1923-2008) a fost membru al CC al PCR (1955-1989). A făcut parte din "garda" lui Ceauşescu în primii ani de putere ai acestuia, fiind secretar al CC al PCR (1965-1972). A deţinut funcţii însemnate de resortul propagandei (rector la "Ştefan Gheorghiu", director adjunct al Institutului de Istorie al PMR, şef al secţiei de propagandă etc). În interviul ce mi l-a acordat în 2006 pentru Jurnalul Naţional a făcut interesante relatări şi consideraţii despre sărbătoarea de 23 August.
Reproducem în cele ce urmează câteva dintre acestea
AUGUST 1944
"În august 1944 eram elev în Şcoala Militară de Ofiţeri de rezervă, nr. 1, Ploieşti, mutată, din cauza războiului, la Slănic. Aveam 21 de ani. În seara zilei de 23 august am fost sculaţi din somn şi chemaţi la adunare. Căpitanul Epure, comandatul companiei, ne-a citit Proclamaţia Regelui Mihai. Ne-am bucurat că se face pace. Ni s-a spus că s-a terminat războiul. Dar după aceea a urmat ordinul: să se distribuie armament de luptă. Ce fel de pace e când se distribuie armament? - am început noi să ne întrebăm.
Am luat poziţie de apărare pe drumurile între Ploieşti şi Transilvania, prin Slănic, pentru a nu permite nemţilor să treacă. Au fost lupte sângeroase în care am trăit câteva momente excepţionale. Eram transmisionist, desemnat să particip la comandamentul luptelor alături de colonelul Constantinescu. La un moment dat s-a apropiat de comandament o motocicletă cu ataş. Cu steagul alb, un colonel şi un subofiţer german veniseră să se predea. În realitate voiau să vadă care-i situaţia acolo. Atunci l-am auzit pe colonelul Constantinescu spunând: «Acest colonel care a venit cu steagul alb este dezertor, nu sol». Respectivul colonel fusese consilierul german al comandantului român. În seara zilei de 23 august, după ce s-a produs ruptura, fugise la ai săi. A fost arestat de
