Problemelor grave cu care se confrunta Politia Romana, in momentul de fata – un deficit de personal de aproximativ 8.000 de posturi, situatie care impune ore suplimentare, neplatite insa, realizate de cei ramasi in operativ, austeritatea oglindita cu o claritate ingrijoratoare in logistica institutiei, lipsa unui raspuns cert in privinta iesirii din aceasta situatie de criza, raspuns pe care oamenii legii il asteapta de la superiori, degringolada care a afectat sistemul de sus in jos – li se adauga inca una. Nu e o problema noua, dar a ramas o vreme oarecum in stare latenta fie din cauza lipsei (mediatizarii) evenimentelor care sa o readuca in lumina, fie pentru ca – temandu-se, probabil, ca lungimea listei de revendicari va fi invers proportionala cu cea a rezolvarilor –multi dintre politisti au mers pe principiul ca (mai) pot trai (o perioada) injurati, umiliti, scuipati sau batuti de interlopi, dar nu pot trai fara bani si nici nu mai pot munci extenuati.
Ultrajul a fost unul dintre subiectele pe care politistii-sindicalisti au marsat, in aprilie 2008 – iesind in strada si cerand, printre altele, inasprirea sanctiunilor pentru acest tip de infractiune. Treceam in revista, atunci, ca si cauze posibile ale fabricarii politistului cu cascheta de staniol – pe care o poate mototoli oricine, dupa bunul plac : 1. Indiferenta manifestata de superiori fata de aceste acte fie pentru ca umilintele si bataile nu ating esaloane superioare din Politie sau M.A.I., fie pentru tacerea impusa subordonatilor agresati si bursa N.U.P.-urilor pot oferi perspective financiare imposibil de atins din remuneratia lunara. 2. Atitudinea de dezinteres manifestata si de Justitie in fata unor astfel de cazuri (ca urmare, poate, a razboiului rece, nerecunoscut oficial, dar imposibil de negat dintre cele doua institutii, caruia nu-i pot fi intelese nici motivele, nici scopul, ori ca ur
