Televizorul este cea mai buna si ieftina bona. Pus in fata ecranului, copilul e cuminte, mananca tot si nu te mai deranjeaza. Pacat ca nu are si el un buton de la care sa-l inchizi si sa-l pornesti cand vrei.

Cercetatorii aduc insa dovezi tot mai multe care sa descurajeze expunerea copiilor mici la televizor. In luna iunie a acestui an (2009), Archive of Pediatrics and Adolescent Medicine a publicat cel mai recent studiu american pe aceasta tema.

“Stiam ca privitul la televizor in primul an de viata se asociaza cu intarzieri de limbaj si probleme de atentie, dar pana acum nu stiam de ce”, spune profesorul Christakis, peditaru de la Universitatea din Washington si conducatorul studiului. “De fapt, Academia Americana de Pediatrie descurajeaza privitul la televizor inainte de varsta de 2 ani, deoarece este o perioada critica in dezvoltatea copilului – perioada cand apar achizitiile verbale. Creierul unui bebelus se tripleaza ca marime in primii doi ani de viata, deci se petrec lucruri insemnate in aceasta perioada.”

Pentru studiul condus de Christakis si colegii sai, au fost alesi 329 de copii cu varste cuprinse intre 2 luni si 4 ani. Timp de aproape doi ani de zile, copiii au purtat asupra lor aparate digitale care au inregistrat tot ceea ce acestia auzeau sau spuneau timp de 12 pana la 16 ore.

Nu a contat daca adultii si copiii se uitau la televizor in mod activ sau daca se ocupau cu altceva in timp ce televizorul era pornit. Studiul a numarat cuvintele emise de adulti, vocalizarile copilului si schimburile verbale dintre adult si copil (un schimb verbal inseamna un raspuns venit in mai putin de 5 secunde).

Analiza inregistrarilor a dezvaluit faptul ca fiecare ora de expunere la televizor s-a asociat cu 7 la suta mai putine cuvinte auzite de copil din partea adultului (adica in medie 770 de cuvinte mai putin decat