D.Coman- deloc deranjat, iar atunci când oltenii s-au apropiat de careu a fost cum se spune „în priză” dacă nu cu vreo intervenţie, măcar cu sfaturi pentru fundaşi.

Rui Duarte- în primul rând salutăm revenirea sa, una de care „galben- negrii” aveau mare nevoie. Început slab cu trei pase direct la adversar, dar odată cu trecerea timpului a devenit jupân pe partea sa, demonstrând dacă mai era nevoie de ce sezonul trecut a fost nominalizat în primii jucători ai campionatului pe postul său.

Nuno Diogo- excelente apariţiile sale în careul advers cu precădere la fazele fixe. Golul marcat a fost parcă anunţat prin cele două lovituri de cap extrem de periculoase din primul sfert de oră. În apărare însă, suntem deocamdată mai rezervaţi, nu a arătat siguranţa unui Nae Constantin şi nici tenacitatea lui Oros.

Abrudan- şi-a anihilat total adversarul, fie că s-a numit Dina or Baird. Fără a străluci, a avut o evoluţie care să-i întărească postul de titular.

Ezequiaş- vivace şi pe vână cum se spune. După ce a gătat treaba în apărare a trecut la raidurile din atac care îi plac atât de mult. Ca şi nouă de altfel. După pauză a stat mai mult „pe acasă”, temperân-du-l pe năvalnicul Wobay aruncat în luptă de Mogoşanu să mai salveze ceva.

Roman- evoluţie în general bună şi chiar dacă nu a mai avut realizări, a muncit mult în folosul echipei. Ne bucură constanţa sa şi mai ales faptul că pare de la meci la meci mai stăpân pe el.

Ilyeş- chiar dacă nu recunoaştem, vârsta nu iartă pe nimeni. Aşa şi în cazul lui Robert, vrea mult, se zbate, intră în luptă cu adversarul, dar din păcate realizările sunt tot mai rare. Nu spunem acum că a jucat rău, dar ar trebui ca staff-ul tehnic să aibe şi alte variante pentru viitor.

Măldărăşanu- un jucător de la care aşteptăm mult mai mult, poate cel mai tehnic mijlocaş de la Braşov. Evoluţie modestă de tot cu Craiova.