Povestea actorului de astăzi al Teatrului Naţional din Craiova, Constantin Cicort, se zugrăveşte pagină cu pagină ca într-un roman. Nu lipsesc emoţiile debutului, plăcerea jocului scenic, pasiunea pentru arta teatrală.

În clasa a IV-a, atunci începea povestea de viaţă în lumea teatrului a lui Constantin Cicort. Rolul Baiazid, dintr-o dramatizare a învăţătoarei, a fost debutul de amatori al actorului de astăzi. Rolurile au curs cu fiecare serbare şcolară, cel de recitator sau cel al englezului venit să înveţe franceza au fost micile glume ale copilăriei, cărora băieţelul de ieri le arăta cel mai mare interes, tratându-le cu toată seriozitatea vârstei.

Anii au trecut. Micuţul Baiazid a crescut. Ajuns în anul trei de liceu, adolescentul a început să conştientizeze pasiunea sa pentru arta teatrală. Visul său de a deveni actor cu acte în regulă începea să prindă contur. Au venit şi primele apariţii pe o scenă adevărată, iar emoţiile generate de ieşirea la rampă, dar şi aplauzele de după reprezentaţii i-au întărit ideea de a face teatru.

„În anul doi de liceu, când am fost în trupa municipală a Casei de Cultură din Cluj, şi mai târziu, în anul trei, la trupa de teatru de la Casa Armatei din Cluj (Centrul Militar). Am participat şi la Cenaclul «Excelsior» al Casei de Cultură, la Cenaclul armatei, la Casa de Cultură a Studenţilor. Atunci am avut privilegiul de a fi pe aceeaşi scenă cu Florin Piersic, recitam «La cules de cucuruze». Înainte de a intra Piersic am intrat eu în scenă.

Apoi, la Casa Armatei, am avut la un moment dat ocazia să interpretez rolul principal Zeno, din «Cine ucide dragostea», a lui Petru Vintilă. După reprezentaţie am plecat pe jos spre casă. Aveam senzaţia că plutesc şi că eram cel mai bun dintre toţi actorii din lume. Aplauzele de la sfârşit erau gratificaţia supremă şi îmi dădeau o stare de bucurie şi de pace. Nu mai luam