Globalizarea nu este nimic altceva decât o continuare a colonialismului, atât timp cât există ţări «globalizante» şi ţări «globalizabile». Dacă Rusia ar fi fost o ţară cu un nivel de viaţă şi posibilităţi asemănătoare celor ale SUA, Germaniei sau chiar Australiei, fostele republici sovietice ar fi avut, probabil, o altă atitudine faţă de „ambiţiile imperiale“ ale Moscovei.

Ameninţările preşedintelui rus Dmitri Medvedev la adresa lui Viktor Iuşcenko au turnat din nou gaz pe focul relaţiilor şi aşa destul de tensionate dintre Rusia şi Ucraina. Politologi şi politicieni analizează pe toate faţetele demersul Kremlinului care ameninţă suveranitatea statului ucrainean. Problema nu constă atât în apucăturile imperiale ale Rusiei, cât mai ales în faptul că vin din partea unei ţări a cărei situaţie economică diferă prea puţin de cea a Ucrainei. Este ca şi cum după destrămarea „colhozului“ una dintre „rudele sărace“ încearcă din nou s-o alipească sau s-o atragă în cooperare pe o alta, doar pe baza faptului că sunt vecini, că au tras cândva împreună la jug şi că ar putea comunica fără mari probleme.

Amănuntul că, între timp, pământul ambilor vecini s-a acoperit cu buruieni, că tehnica a ruginit şi unica diferenţă dintre ei constă în aceea că suprafaţa unuia o depăşeşte de 28 de ori pe a celuilalt nu pare să fie luat în calcul de vecinul mai mare. Însă, cu totul alta ar fi fost situaţia dacă tractoarele vecinului unionist ar fi fost în perfectă stare de funcţionare, dacă vacile lui ar fi stat în grajduri cu aer condiţionat, iar fermierii săi ar fi mers în concedii în Caraibe sau Mallorca.

Globalizarea nu este nimic altceva decât o continuare a colonialismului, atât timp cât există ţări „globalizante“ şi ţări „globalizabile“, iar sfere de influenţă au existat, există şi vor continua să existe. Însă, pentru ca totul să se desfăşoare în cad