Dezavantajaţi faţă de proiectele finanţate de UE, învinşi de tehnologia occidentală şi asediaţi de interese imobiliare, fabricanţii locali de echipamente agricole se chinuie să rămână pe linia de plutire. Înainte de 1990, România producea peste 40.000 de tractoare pe an. În 2001, numărul lor scăzuse la 5.300 de bucăţi, iar în 2006 companiile autohtone au raportat fabricarea a 3.300 de unităţi. Surse din piaţă spun că, după închiderea uzinei din Braşov, în 2007, pr

Dezavantajaţi faţă de proiectele finanţate de UE, învinşi de tehnologia occidentală şi asediaţi de interese imobiliare, fabricanţii locali de echipamente agricole se chinuie să rămână pe linia de plutire.

Înainte de 1990, România producea peste 40.000 de tractoare pe an. În 2001, numărul lor scăzuse la 5.300 de bucăţi, iar în 2006 companiile autohtone au raportat fabricarea a 3.300 de unităţi. Surse din piaţă spun că, după închiderea uzinei din Braşov, în 2007, producţia internă din domeniu s-a prăbuşit, ajungând la numai câteva zeci de unităţi anual. De altfel, potrivit raportului anual al lui MAT Craiova (rămas, în perioada 2007-2009, singurul fabricant local din domeniu), în 2008 au avut loc vânzări de circa 1,8 milioane de euro. La un preţ mediu de 25.000 de euro, se poate estima că doljenii au reuşit să comercializeze, anul trecut, numai circa 70 de tractoare. Mai mult, potrivit preşedintelui CA al MAT, Dănel Dinu, compania nu a reuşit să vândă nici măcar un singur tractor în primele trei luni ale anului 2009.

Şi Romet Buzău a fost silit să tragă pe dreapta. „Am produs, în 2002-2003, tractoare Landini, după care am fabricat subansamble şi piese pentru Tractorul Braşov“, explică Elena Manolescu, responsabila departamentului de agricultură şi irigaţii din cadrul grupului. În prezent, activitatea productivă a diviziei se restrânge la sisteme de irigaţii, Romet transformându-se din fa