O tara întreaga asista, de ceva vreme, la interminabila balacareala dintre taberele Ecaterinei Andronescu si a lui Mircea Miclea, pe tema adoptarii pachetelor de legi menite sa aduca un plus de calitate învatamântului. Fiecare îsi sustine varianta, cu o înversunare greu de înteles, care nu face deloc bine scolii românesti, atât de greu încercata de tot soiul de experimente puse în aplicare la fiecare schimbare de stafeta guvernamentala.

Din nefericire, la nivel declarativ nu exista momentan loc de compromisuri. Modalitatea de numire a rectorilor si directorilor de scoli, metodologia de admitere în liceu, modul de evaluare periodica a dascalilor si sursele de finantare ale scolilor sunt doar câteva din temele controversate aflate în aceasta veritabila cutie a Pandorei. Pâna la stabilirea variantei finale (cel putin pâna la urmatoarea guvernare), se impune o întrebari de bun simt: Nu cumva una se discuta prin birouri si alta e realitatea de pe teren?

Oare cum se simt dascalii, carora li s-a promis în campania electorala din 2008 o majorare consistenta de salariu, care risca sa fie de fapt o diminuare cu 25% din 2010, daca legea salarizarii unice va intra în vigoare? Trasi pe sfoara ar fi un termen destul de elegant…

Oare cum se simt elevii de clasa a VIII-a care la începutul anului scolar nu cunosc cu certitudine metodologia de admitere la liceu? Sau liceenii care pornesc la drum în clasa a IX-a fara sa cunoasca prea multe detalii despre examenul de Bacalaureat, informatii necesare pentru a sti cum sa se pregateasca? Cobai e putin spus…

Oare cum se simt parintii care afla din mass media ca desi debutul scolii se apropie o multime de unitati de învatamânt nu au autorizatie de functionare? Chiar în judetul Mures numarul acestora e de peste 60. Cel mai probabil luati de pacalici de statul pe care îl finanteaza…

Nu cumva joaca de-a educatia da