Cum explicaţi reacţia Rusiei la rezoluţia adoptată de Adunarea parlamentară a OSCE prin care se condamnă atât comunismul, cât şi nazismul, punându-se practic semnul de egalitate între Hitler şi Stalin?
Este neîndoielnic un act de solidarizare cu trecutul sovietic, dorinţa de a-l apăra în varianta sa idealizată de istoriografia şi propaganda sovietică. E şi expresia aprehensiunii faţă de perspectiva, apropiată sau mai îndepărtată, a unui proces al comunismului, similar celui făcut nazismului. Nu exclud această explicaţie, dată fiind reacţia, situată între ridicol şi aberant, a cercurilor politice de la Moscova faţă de iniţiativa OSCE.
După ce Elţîn a eşuat în 199293, credeţi că ar fi posibilă organizarea unui proces al comunismului, de vreme ce Rusia este controlată cu braţ de fier de serviciile secrete?
În prezent nu mi se pare posibilă. Deşi Partidul s-a pulverizat, mai sunt două forţe conducătoare în Rusia care îi continuă şi apără tradiţia: l) KGB, care, în varianta lui nominal adaptată, conduce efectiv ţara, şi 2) Biserica Rusă, care, se pare, recâştigă influenţă în timpul din urmă, dar care la rândul ei e un factor de continuitate cu trecutul rus autocrat şi chiar şi totalitar. Atâta timp cât aceste forţe au conducerea efectivă în Rusia, un proces al comunismului organizat la Moscova e imposibil. Dar, pe măsura progresului democraţiei, aceste forţe derivate din trecut şi solidare cu el ar putea pierde controlul asupra societăţii ruse.
Acum 70 de ani, la Moscova, în noaptea de 23 spre 24 august, s-a semnat pactul sovieto-german. Care au fost consecinţele lui imediate?
În imediat, cele două puteri revizioniste principale în raport cu clauzele păcii de la Versailles Germania şi Uniunea Sovietică s-au străduit să elimine consecinţele teritorial-politice ale Tratatului, care, dislocând cele trei mari imperii din Europa Central-Răsă
