Om de o mare sensibiliate, plecat din ţară de mai bine de 25 de ani, scriitorul rememorează amintiri din lumea satului, de care afectiv nu s-a despărţit niciodată.

Profil

NĂSCUT. 7 iulie 1947, la Amărăşti-Vâlcea, stabilit în Monteral, Canada

STUDII. Facultatea de Electroehnică din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti

IDEALURI. Să aduc poeţii din toată lumea la Amărăşti-Vâlcea şi să-mi construiesc o casă pe pământul unde m-am născut.

Întrebări şi răspunsuri.

Ce este pentru dumneavoastră Canada?

Canada m-a ajutat să-mi recapăt speranţa, încrederea în mine şi în oameni. Aici m-am născut a doua oară. Mari români, precum Fănuş Neagu, generalul Vasile Cândea, actorul Mihai Mălaimare m-au încurajat după ce am publicat cartea „Un român în Canada”.

Cum de-aţi ajuns într-una din cele mai întinse ţări ale lumii?

De toate astea se face „vinovată” mama mea. Ea mi-a dat mereu un imbold, spunându-mi de un văr de-al meu care studia la Paris. Am plecat în Italia, obţinând avizul pentru o excursie, şi nu m-am reîntors lăsând în România un băiat de 12 ani. În Canada am ajuns pentru că aveam un văr, Mihăilă, mama lui soră cu tatăl meu.

Ce-mi place

Sunt mândru că la Curtea de Argeş se organizează anual un festival Internaţional de poezie, eu fiind pasionat de poezia, literatura, având ca poeţi români preferaţi pe Dumitrescu M Ion şi Dumitru Ilinca.

Nu-mi place

Nu agreez mitocănia, pe aceia care sunt lipsiţi de educaţie. Nu-mi place că aici, în România există frica de curent, de vânt, oameni care au multe boli ale gâtului, au conjunctivită.

A făcut şcoala primară în Amărăşti, amintindu-şi cum umbla desculţ, iar primi tenişi purtaţi, de culoare albastră erau.... chinezeşti. Provenind dintr-o familie catalogată de regimul comunist drept „chiaburi”, Alexandru Cetăţeanu a avut multe de îndurat de-a lung