- Cultural - nr. 362 / 25 August, 2009 Carti noi Spre o amiaza a spiritului

Una dintre reflectiile antologate de parintele protopop onorific Ilie Bucur si de profesoara Rozalia Brandas le rezuma, cat se poate de expresiv, pe toate celelalte, multe la numar. Este reflectia lui Umberto Eco : Textul e asemenea labirintului lui Dedal: il inchide in el pe autorul sau, iar cand lectorul isi asuma acel text devine si el captiv. Lectura esentiala, negrabita si exigenta a parintelui Ilie Bucur si a profesoarei Rozalia Brandas, delimitand dintr-o mare arhiva de cultura si spiritualitate a umanitatii, invita la asumarea textelor, a reverberatiei acestora in timp. Autorul antologiei si cititorii raman captivi in imparatia textelor, incercand din litera lor sa-si faca obisnuinte de traire elevata. Altfel, de ce s-ar fi nascut aceasta carte? Si de ce spunem : imparatia textelor? Pentru ca ele sunt superlative absolute ale setei omului de infinire, sunt esenta gandului (Jocurile mintii! ) si sensuri de mers inspre ordine si armonie. A nu le cunoaste si a nu le urma ar insemna injosirea spiritului. Or, frumusetea trairilor incorporate, frumusetea ideilor si frumusetea limbii, acele frumuseti care iti imbata sufletul, cum spunea Nichita Stanescu, autentifica sfintenia creatiei. Unde e intelepciune e si iubire, iar unde e intelepciune si iubire e si comuniunea omului cu Dumnezeu. Cei citati de parintele Ilie Bucur si profesoara Rozalia Brandas inving efemerul, caci asaza in cuvant inteligenta rara, simtire curata, iluminari, nemarginiri de gand, profesiuni de credinta si fiorul sfinteniei. Scriitori, filozofi, oameni de stiinta si teologi propovaduiesc un pamant al arderilor mintii si un cer al inaltarilor sufletesti, pentru ca adevarul si frumusetea lumii sa fie vizibile, sa bata la tampla fiecarei clipe de viata si, astfel, sa preamareasca lucrarea divina, s-o rescrie