Un judecator ii asigura pe reporterii R.l. ca nici un dosar aflat pe rolul instantelor din Romania nu ar avea de ce sa treneze doua decenii in asteptarea unei rezolutii. De ani de zile, CEDO someaza si ea tara noastra sa intre in normalitate si sa le asigure propriilor cetateni accesul la o justitie care sa judece intr-un timp rezonabil orice speta ajunsa pe mana magistratilor. Intre timp insa, dosare inca nerezolvate au implinit majoratul. Cazul "Frumusanu-Crainiceanu", deschis dupa uciderea a doi tineri in timpul mineriadei din septembrie 1991, este unul dintre exemplele care dezonoreaza justitia romana. In aprilie 2009, dupa 18 ani in care l-au administrat fara vreo finalitate, procurorii militari au dat o lovitura de gratie rudelor celor doua victime, expediind dosarul spre rejudecare la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti. De unde recent a venit si surpriza: in iulie, dupa doar trei luni de analiza, procurorii civili au decis trimiterea cazului inapoi la Parchetul Militar. Argumentele magistratilor civili scot la iveala erori flagrante facute de colegii militari. Folosind un limbaj extrem de transant, cei dintai demonstreaza ca omologii de la Parchetul Militar, care au avut in grija speta "Frumusanu-Crainiceanu", ori nu au absolvit Dreptul, ori au subminat voit solutionarea cauzei.

In ciuda acestor interventii insa, responsabilii de la Bucuresti perpetueaza senin, din 1990 incoace, o realitate crunta: exista dosare nerezolvate care au depasit deja varsta majoratului. Unul dintre cele mai graitoare exemple care oglindesc fidel contraperformantele sistemului juridic din Romania il reprezinta cazul "Frumusanu-Crainiceanu", deschis dupa uciderea a doi tineri in timpul mineriadei din septembrie 1991, care a dus la caderea Guvernului Petre Roman. In acel an, pe 25 septembrie, un student (Andrei Frumusanu) si o tanara mamica (Aurica Crainiceanu