După ce a fost inventată de mass-media, prin supraexpunere, în special de aşa-zisele canale de ştiri, după reţeta Becali, s-a trecut la demolarea ei. În fapt, ea nu a contat niciodată. A contat doar protectorul ei, Traian Băsescu. El trebuia atins.
Cât mai direct şi cât mai dur, fie prin insinuări de alcov, fie prin trimiteri la afacerile soţului, Cocoş. Iar ea, Elena Udrea, era, ca şi cealaltă Elenă, fiica, una dintre marile vulnerabilităţi ale preşedintelui. Mai întâi inventarea: nicio mişcare a Elenei Udrea în afara camerelor. Care camere nu înregistrează declaraţii, comunicări etc. Obiectivul lor se plimbă lubric pe glezne, fese, decolteu. Aşezată la o masă în studio, Elena Udrea este filmată de jos, ca să i se vadă pulpele.
Sau dintr-o parte, să i se vadă mulajul rochiei pe coapse. Sau de sus, să i se vadă adâncitura dintre sâni. Camerele înregistrează întâi de toate costumaţiile fistichii sau sobre, mă rog, atât cât poate fi concepută sobrietatea pe Dâmboviţa. Înregistrează mişcările, sus pe cal/jos de pe cal, piciorul gol vârât prin valurile mării, pletele în vânt la bordul vasului, mersul zig-zagat pe bicicletă, obrazul umflat cu bunătăţile lui Dinescu la moşia acestuia de la Cetate etc. Imaginile colectate în teren sunt editate cu grijă la montaj, în aşa fel încât încărcătura lor tabloidă să fie cât mai ţipătoare. Şi vor fi date de zeci de ori, sute de ori, concomitent cu noua psihoză, multiplicată în nenumarate talk-show-uri, numită grija pentru cheltuirea banului public. Şi, cu asta, trecem la demolare.
Demolarea Elenei Udrea care, important!, nu trebuia de la bun început să existe cu al ei turism în nicio ecuaţie guvernamentală serioasă a devenit preocuparea de căpătâi a canalelor Antene & Realitatea, cu ţinta finală demolarea lui Băsescu. O comisie parlamentară lucrează şi ea după modelul Ritzi, dar fără jurnalistul Tolontan, ci
