Romania a primit saptamana trecuta una din cele mai incurajatoare vesti de la inceputul crizei - un raport al Deutsche Bank vede cursul euro la 4 lei pana la sfarsitul anului.
In plus, o alta mare banca, JP Morgan din Statele Unite, afirma ca este timpul de cumparat actiuni din Europa Centrala si de Est.
Insa apocalipsa din tarile baltice - care impreuna au aproape 10 milioane de locuitori si un PIB cat al Romaniei - ramane o sursa de neliniste pentru toata zona.
Socul prin care trec cele trei economii nu este numai un esec de macro management local, ci si al unui model de dezvoltare, bazat in primul rand pe finantare straina. Prinse in chingile consiliului monetar, tarile baltice nu pot acum sa arunce costurile in inflatie, iar daca veniturile la buget scad, sunt nevoite sa-si reduca cheltuielile. In sectorul public salariile au scazut cu 40% in Lituania, iar companiile private sunt deja la a doua runda de reducere cu
7-8%.
In anii '90, statele din Est au fost aruncate pe toboganul inflatiei. Oferta redusa de marfuri, prabusirea pietelor, cererea de consum din import au aruncat leul, leva bulgara sau latul leton in aer.
Statele puternice din Occident au aplicat atunci reteta din Argentina, care la randul sau fusese preluata din relatia metropolelor cu fostele colonii: moneda locala sa fie legata de moneda tarii mai puternice, iar emisiunea de moneda noua sa se faca doar in masura in care intra moneda straina in tara - prin imprumuturi, comert sau investitii.
Acest model este astazi testat in tarile baltice si Bulgaria, iar Vestul are acum datoria de a-si tine angajamentul pana la capat, adica sa finanteze in continuare slabele economii de la granita.
Mai la sud, Moldova a aranjat un imprumut de 1 miliard de euro de la China. Rar pentru o tara de 4 milioane de locuitori de la periferia Europei, alegerile din Republic
