Vasile Luncian spune că pictura pentru el este cea mai importantă, îl destinde, îi stimulează imaginaţia, pe când munca de brutar îi asigură pâinea cea de toate zilele. Lui Vasile Luncian i-a plăcut de mic să deseneze şi să viziteze muzee în care erau expuse creaţii ale marilor artişti. S-a înscris la Şcoala de Artă, îndrumat fiind de profesorul Nicolae Munteanu.

„După trei ani la şcoala de artă a urmat perioada de frământări, de decizii, de stilizări. Ştiţi cum e, în orice domeniu trebuie depăşită faza de diletantism, dacă vrei să faci ceva cu adevărat”, spune Vasile Luncian.

Trei lucrări medaliate

După cum afirmă, în depăşirea perioadei de „diletantism” au contat pentru dânsul foarte mult taberele de creaţie.

A participat la 10 asemenea tabere organizate înainte de 1990 la Arieşeni, Abrud, Râmeţ, Şugag. Tot în perioada de dinainte de Revoluţie a participat la bienale de pictură republicane, trei dintre lucrările sale (peisaje) fiind medaliate cu tot atâtea medalii de argint.

„În maxim două ore finalizez un tablou. De exemplu, prima din lucrările medaliate am creat-o la prima mână, într-o oră şi jumătate, ca şi a doua, de altfel. Doar a treia lucrare mi-a luat mai mult timp, pentru că am mai revenit asupra ei. Mi s-a întâmplat, de asemenea, să pictez un tablou, apreciat de cei din jur, dar eu simţeam că ceva nu e în regulă. Aşa că am şters pânza şi am pictat alta”, afirmă pictorul amator.

Vasile Luncian se pensionează peste un an şi jumătate şi vrea ca acel moment să-l marcheze cu o expoziţie personală care să cuprindă 30-40 de creaţii.

„Aş fi vrut să organizez şi mai repede un asemenea eveniment, dar e nevoie de mult timp pentru selecţie, înrămat, tematică”, susţine pictorul. 

În tinereţe a făcut haltere

Vasile Luncian are o istorie interesantă. A făcut în tinereţe