Majoritatea brancardierilor ies la pensie din motive medicale, doborâţi de o muncă de Sisif: căratul pacienţilor în braţe sau pe targă.Toată ziua îşi îndoaie spinarea sub greutatea pacienţilor. Câştigă 700 de lei pe lună plus bacşişurile care, acum, sunt „de criză“. Este brancardierul român. CLICK AICI PENTRU FOTOGALERIE!

Brancardierul român

de Andrei Pleşu

Mai citeşte şi:

Spitalul Universitar, locul preferat al sinucigaşilorŞocat de spitalele din România, un englez strânge bani să ridice o clinică în satul ViscriAndreea Fried :„Sistemul sanitar este în comă“

Consideraţi ultima verigă, ultima speţă a „lanţului trofic” al personalului medical, în braţele şi-n puţina lor ştiinţă stă de multe ori, atârnată de un fir de păr, viaţa pacientului. Căci ei trebuie să ştie cum să-l posteze pe targă, cum să-l transporte şi cum să-l aşeze în pat. Fără a avea o anumită calificare, sunt primii care iau contact direct cu bolnavii.

Spitalul de urgenţă

În fiecare zi a anului, în curtea Spitalului Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni”, de pe Şoseaua Berceni, e forfotă ca-n stup. În medie sunt 200 de prezentări pe zi la camera de gardă. Astfel, nu există zile de sărbătoare sau sfârşituri liniştite de săptămână.

Pe porţile mereu deschise, oamenii intră, păşesc dezorientaţi, întreabă cu voce gâtuită de camera de gardă, de câte un doctor „cu nume” sau de saloanele unde îşi au bolnavii. Obişnuiţi, în timp, cu atmosfera, doctorii şi asistentele sunt singurii care mai flutură câte un zâmbet în colţul gurii. În rest, în orice salon, pe orice hol sau în oricare salon domneşte durerea sau îngrijorarea celor care stau pe la uşi.

În orice moment se consultă, se diagnostichează, se intervine, se pun perfuzii, se taie, se coase, se pun oase la loc, se operează pe creier sau pe coloană. Paturile de fier,