Depopulat de vremuri, sătucul din munţii Argeşului renaşte an de an când fiii săi se strâng pentru a-şi cinsti eroii partizani.Locuitorii satului argeşean Poienărei au rezistat ani de zile cu arma în mână luptând împotriva comunismului. Mulţi dintre urmaşii lor de azi au coborât la oraş. Străin în ţara lui, satul Poienărei, din nordul muntos al judeţului Argeş, pare abandonat şi uitat până şi de puterea locală a comunei Corbi pe a cărei hartă administrativă se află. Din când în când ajung până aici vânătorii de voturi, la alegeri,  încasatorul de impozite şi poştaşul când are de dus citaţii şi mandate.

Eroi au fost, eroi sunt încă

Prin sat nu trece niciun drum. Singurul, care se desprinde din şoseaua asfaltată ce aleargă de-a lungul Râului Doamnei, şerpuieşte pe coasta dealului pentru a se înfunda definitiv printre casele coşcovite cu streşinile povârnite peste prispe, cu garduri ştirbe, cu pomi sălbăticiţi, cu fructe care putrezesc, cazute, pentru că nu mai are cine să le culeagă, saivane fără oi, grajduri pustii, fâneţe necosite...

În contrast, şi în contradicţie, ici colo, răsărite ca prin minune, câte-o casă nouă, câte-o vilă, câte-o gospodărie înfloritoare. În acest decor a avut loc, dumincă, 23 august, întâlnirea fiilor satului. S-au întâlnit în biserica de lemn, în al cărei pod partizanii îşi ascundeau armele şi muniţia.

Indiferenţă contemporană

Nu putea fi ocolit cimitirul, locul în care se odihnesc eroi precum preotul Nicolae Andreescu, preotul Ioan Constatinescu, învăţătorul Gheorghe Popescu sau baciul Nicolae Sorescu, executaţi prin împuşcare în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, în închisoarea de la Jilava.

Au murit pentru vina de a fi participat la lupta împotriva comunismului. Alti 15 săteni au fost condamnaţi la ani grei de temniţă şi confiscarea averii. Toţi, fii ai