În Galaţiul anului 2009 , doi oameni trăiesc printre zidurile unei clădiri ce stă să cadă, fără apă sau măcar curent electric. Neagu Mircea şi Roxana Soare se adăpostesc de mai bine de opt ani în fosta Sală a Sporturilor, laolaltă cu şobolanii care mişună între, munţi de gunoaie şi de moloz. Mirosul este insuportabil din cauza celor care îşi fac nevoile acolo. Până să ajungă aici, cuplul a locuit în Valea Jiului. Bărbatul, Mircea Neagu, a fost miner, iar femeia era casnică.  Din 1997, viaţa lor a luat o întorsătură ciudată.  Bărbatul a revenit în Galaţi şi s-a angajat la SC Unicom SA, fima care executa la acea vreme lucrări la Sala Sporturilor.

 După un timp, lucrările au fost sistate, iar cei doi au rămas să locuiască acolo deoarece nu aveau locuinţă sau bani să de chirie. De atunci vieţuiesc în “sala iadului”, în aşteptarea unei locuinţe sociale. Nu beneficiază nici măcar de ajutor social din partea Primăriei.

“Nu am unde mă duce. Primăria cunoaşte problema mea de mult timp. Am solicitat o locuinţă la un cămin de nefamilişti, dar nu mi s-a acordat nici după opt ani. Nu primim niciun ajutor de la autorităţi” , ne spune mâhnit bărbatul.

  Mâncăm ce ne aduc vecinii

Cei doi nu se dau la o parte din calea muncii. Bărbatul ne-a spus că momentan nu are un serviciu stabil, dar că munceşte zilnic unde găseste, iar femeia încearcă să scoată un ban din cântăritul persoanelor pe stradă. În plus, din când în când, mai primesc de la “vecini”, ba o haină, ba un bănuţ.

“De opt ani de zile, au ajuns să ne cunoască toţi vecinii. Avem mare noroc cu ei, pentru că ne ajută cu mîncare, haine, apă de consum şi cîteodată chiar şi cu bani” , ne-a spus Neagu.

 Miros înţepător de urină

Cele două suflete îşi duc traiul de zi cu într-o cămăruţă şi un hol infect, plin de găuri, cărămizi, st