Plurivalent, personalitate de tip renascentist, eseist, prozator, profesor universitar, Mircea Eliade (n. 1907, Bucureşti - d. 1986, Chicago) a avut un succes răsunător şi a făcut carieră internaţională ca istoric al religiilor şi filosof al culturii.
A teminat şcoala primară de pe Strada Mântuleasa şi apoi Colegiul "Spiru Haret", unde a fost coleg cu Constantin Noica, Arşavir Acterian, Haig Acterian şi Barbu Brezianu. În adolescenţă, Eliade s-a dedicat unui intens studiu solitar, iar în 1925 era deja aproape unanim recunoscut ca "şef al generaţiei" sale.
A învăţat pe lângă limba franceză, foarte la modă în epocă, şi limba italiană. După ce fusese cucerit de nuvelele semnate de Giovanni Papini, l-a cunoscut pe acesta personal într-o călătorie în Italia. Cităm din "Romanul adolescentului miop", unde se vede limpede admiraţia până la identificare cu Giovanni Papini, căci despre el este vorba: "L-am iubit şi l-am urât o după-amiază întreagă. L-am urât, pentru că el cuvântase lumii ceea ce voiam să cuvânt eu. Şi l-am iubit, pentru că mi-a scris viaţa".
Tânărul Eliade şi-a pus problema că cititorii săi l-ar putea acuza de lipsă de originalitate, dar avea în acelaşi timp o fatidică încredere în sine: "Nu mi-e teamă de nimeni. Sunt gata să dovedesc oricui aurul şi bijuteriile mele. Chiar lui Giovanni Papini".
Atât în romanul "Gaudeamus", cât şi în a doua parte din "Romanul adolescentului miop" (scris în 1927) sunt inserate întâmplări biografice, evocând întâlnirea cu viitorul său profesor de logică şi metafizică Nae Ionescu. Recunoscându-i talentul şi cultura, Nae Ionescu îi oferă tânărului Eliade o slujbă la ziarul Cuvântul şi îi influenţează apoi decisiv întreaga carieră.
Marile pasiuni ale lui Eliade au fost cultura italiană şi ulterior filosofia indiană. A obţinut o bursă particulară şi a studiat astf
